miercuri, 26 decembrie 2007

Unduiri şi lumini colorate

.
Complexul de magazine Iulius Mall din Timişoara este cel mai mare din ţară. El găzduieşte în incinta sa o serie de lucruri nemaivăzute, dintre care ne-am oprit acum la fântâna arteziană cu jeturi de apă care aleargă de jur-împrejur sau tâşnesc ca să se unească la mijloc. Şuviţele lichide sunt colorate de diferite lumini şi comandate de un sistem de pompe conectate la un calculator.



În acelaşi spaţiu, cu ocazia centenarului din 2006, a fost expusă o copie la scara 1:1 a avionului cu care Traian Vuia s-a înălţat de la sol în 18 martie 1906.
.

duminică, 23 decembrie 2007

Globuri... geometrice

.


La adresa http://www.progonos.com/furuti/MapProj/Normal/ProjPoly/Foldout/foldout.html veţi găsi o sumedenie de globuri pământeşti, transpuse pe feţele unor poliedre: tetraedru, cub, octoedru, dodecaedru, icosaedru etc. Tiparele din care ele se confecţionează sunt oferite gratuit tot aici. Modelul ales se listează, după posibilităţi, alb-negru sau color, se decupează, se pliază, se lipesc feţele între ele şi, ca să ne surprindem oaspeţii, se poate atârna în Pomul de Crăciun, alături de globuleţele obişnuite.

De exemplu, dintr-o coală de hârtie format A4 am obţinut un icosaedru trunchiat (cunoscuta formă de minge de fotbal) de 9 cm diametru.

Sărbători fericite!
.

joi, 20 decembrie 2007

23 de cursuri înregistrate video

În mod surprinzător, la licitaţia referatelor nimeni n-a optat pentru un subiect din domeniul literaturii sau emisiunilor TV de ştiinţă popularizată (notă: am avut câţiva absenţi, chemaţi să fie luaţi în evidenţă de Centrul Militar, deci situaţia s-ar putea schimba).

În lista propusă, am semnalat şi cursurile de fizică ţinute de profesorul universitar Walter Levin la Massachusetts Insitute of Technology (MIT Physics Lecture). Ele se împart pe mai multe categorii, dar dată fiind natura blogului nostru, acum ne vom opri doar la cele legate de oscilaţii şi unde.

Cursul de Oscilaţii şi unde (Vibrations and Waves) cuprinde 23 de prelegeri înregistrate video. Ele pot fi urmărite fie on-line pe situl universităţii în format RealMedia în trei rezoluţii (corespunzătoare unor viteze de conectare de 56 kbps, 80 kbps sau 220 kbps), fie pe Google Media, căutând după termenii: MIT Physics Lecture Vibrations.

luni, 17 decembrie 2007

Doctor Quantum

Ca să vizualizez fenomenul de interferenţă a undelor, am căutat pe internet o animaţie sau un filmuleţ de efect, ceva care să se întipărească în mintea omului. Am găsit mai multe exemple, dar cel mai bine realizat mi s-a părut a fi ''Dr. Quantum - Double Slit Experiment''. Figura emblematică din film poartă trăsăturile lui Fred Alan Wolf, un alt fizician dotat cu har întru popularizarea fizicii. Născut în 3 decembrie 1934, savantul a scris mai multe cărţi dedicate înţelegerii felului inedit de gândire din fizica cuantică, a realizat emisiuni pentru Discovery Channel şi a înregistrat discuri audio. Mai multe informaţii despre realizările sale pe situl http://www.fredalanwolf.com/

sâmbătă, 15 decembrie 2007

Licitaţia pentru referate

Luni, 17 decembrie, va avea loc licitaţia pentru subiectele referatelor de fizică. Oferta pentru semestrul I este următoarea:

OSCILAŢII:
  • Galileo Galilei (Pendulul gravitaţional)
  • Pendulul balistic
  • Henry Kater (Pendulul reversibil)
  • Léon Foucault (Pendulul lui Foucault)
  • Christiaan Huygens (Pendulul cicloidal)
  • Jules Lissajous (Compunerea oscilaţiilor)
  • Podul din Tacoma (Rezonanţa)
  • Amortizarea oscilaţiilor

UNDE:
  • Augustin-Jean Fresnel (Principiul Huygens-Fresnel)
  • Francesco Maria Grimaldi (Difracţia undelor)
  • Thomas Young (Interferenţa undelor)
  • August Kundt (Tubul lui Kundt)
  • Ernst Chladni (Figurile Chladni)
  • Heinrich Rubens (Tubul lui Rubens)
  • Tsunami
  • Cutremurul din 3 martie 1977

LITERATURĂ ŞI VIDEO:
  • Umberto Eco (Pendulul lui Foucault)
  • Edgar Allan Poe (Hruba şi pendulul)
  • Julius Sumner Miller
  • Thomas C. Altman
  • Brainiac
  • MythBusters
  • MIT Physics Lecture
  • Dr Quantum
Cerinţele minime sunt de 2 pagini standard (de câte 31 rânduri) scrise de mână (din păcate, nu toată lumea are calculator şi imprimantă) plus cel puţin un material ilustrativ (portret, fotografie, diagramă, grafic etc.) de minim 13 x 9 cm.
Lucrarea solicitată de mai multe persoane va fi adjudecată de solicitantul care îşi propune să trateze subiectul respectiv cât mai pe larg.
La sfîrşit, separat, se vor indica sursele folosite pentru documentarea lucrării.
Vor fi apreciate informaţiile prezentate, stilul de redactare, originalitatea tratării.

Notă: Alegerea unui referat nu este neapărat obligatorie. O alternativă bine apreciată ar fi traducerea din engleză sau franceză a unui articol de fizică pentru situl fizicaparticulelor.ro

Figurile Chladni

Ernst Florens Friedrich Chladni s-a născut în 30 noiembrie 1756, la Wittenberg (Germania). Iniţial, Chladni a studiat dreptul şi filosofia la Wittenberg şi Leipzig, unde a obţinut în o diplomă de jurist în 1782. După ce a murit tatăl său, a renunţat la avocatură şi s-a dedicat în exclusivitate studiului fizicii. Printre altele, a studiat felul cum vibrează diferitele plăci şi a făcut determinări ale vitezei sunetului în diferite gaze.

Fizicianul german a dus mai departe experienţele realizate cu plăci de sticlă de către Robert Hooke în 1680 la Universitatea din Oxford şi a pus la punct o tehnică de vizualizare ale diferitelor moduri de vibraţie. Procedeul de a presăra nisip şi a produce diferite figuri pe plăcile metalice sau de lemn, prin frecarea marginii cu un arcuş de vioară, a fost descris de Chladni în volumul „Entdeckungen über die Theorie des Klanges” (Descoperiri în teoria sunetului, 1787). În momentul când placa oscilează pe unul din modurile sale de vibraţie, nisipul se ordonează în punctele de minim (nodurile vibraţiei), formând diferite figuri.



În secolul al XX-lea, avântul electronicii a permis folosirea unui difuzor puternic cuplat la un oscilator a cărui frecvenţă poate fi ajustată cu precizie mare.



Diferite variante ale acestei tehnici sunt folosite în mod obişnuit în proiectarea şi construirea de instrumente muzicale, precum viorile, chitarele sau violoncelele.

Chladni a murit în 3 aprilie 1827 la Wrocław (Breslau), Silezia de Jos (Polonia).

joi, 13 decembrie 2007

Ziua fotonilor

Fotonii sunt cuante de lumină, oscilaţii electromagnetice cu un spectru larg de frecvenţe, nişte particule fără masă de repaos.

Azi în calendarul catolic şi protestant este ziua Sfintei Lucia, nume provenit din latinescul ''lux'', adică lumină. Ea este protectoarea orbilor, una dintre figurile emblematice din ''Divina Comedie'' a lui Dante Aligheri şi patroana Siracusei, cetatea din vechime unde orăşenii şcoliţi de Arhimede au aprins flota de luptă ale romanilor cu ajutorul unor oglinzi concentrate asupra navelor.

Sfânta Lucia s-a născut într-o familie bogată din marea cetate siciliană şi a îmbrăţişat credinţa creştină. Când a rămas orfană de tată, mama ei, Eutichia, care era oarbă, a dorit să-şi ştie fiica la adăpost de griji şi primejdii şi a promis-o de soţie unui tânăr nobil din oraş. Deoarece în sufletul său Lucia făcuse jurământ de a rămâne fecioară pentru toată viaţa din dragoste faţă de Dumnezeu, a rugat-o pe mamă să amâne nunta şi împreună să facă o vizită la mormântul Sfintei Agata din Catania. Din acest pelerinaj, Eutichia s-a întors deplin vindecată şi drept recunoştinţă i-a permis Luciei să-şi urmeze calea aleasă şi să împartă săracilor zestrea bogată pregătită pentru ea.

Logodnicul, care era păgân, a denunţat-o că este creştină. După proces, judecătorul a hotărât să fie trimisă în lupanar şi să fie dezonorată. Soldaţii au voit să o ducă acolo cu forţa, dar trupul ei a devenit atât de greu încât nici zece oameni nu au putut să o mişte de acolo. Mâniaţi de neputinţa lor, au început să o lovească pe fată, să arunce peste ea smoală topită şi ulei încins, iar în cele din urmă i-au străpuns gâtul cu o sabie.

Se crede că toate acestea s-au întâmplat în timpul împăratului Diocleţian, pe la anul 303.

miercuri, 12 decembrie 2007

Emisiuni TV de fizică distractivă

Pe situl stiinta.info a apărut, prin bunăvoinţa lui Cristian Presura, un articol despre emisiunile de televiziune realizate de fizicianul şi popularizatorul australian Julius Sumner Miller, un pedagog talentat pe care l-am amintit în vremea când am studiat pendulul gravitaţional. De această dată, iată o listă a tuturor lecţiilor de fizică clasică, accesibile pe Youtube, destinate iniţial elevilor australieni care locuiesc în ferme aflate la mare distanţă de şcoli. Ei le înregistrau cu un VCR (videorecorder pe casete cu bandă magnetică) şi apoi se uitau la ele când aveau timp.

Două cărţi de Richard P. Feynman

Richard Phillips Feynman a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1965, împreună cu Tomonaga Sin-Itiro şi Julian Schwinger, „pentru lucrarea sa fundamentală în electrodinamica cuantică, având consecinţe însemnate în fizica particulelor elementare”. Ca om, a fost o fire rebelă şi pusă pe şotii, un neliniştit căruia nu-i plăcea să lase o întrebare fără un răspuns şi un conferenţiar vesel, capabil să stârnească interesul auditoriul şi să-l captiveze.



Editura Pergament a publicat în 2006 şi în 2007 două dintre volumele sale de prelegeri: „Despre caracterul legilor fizicii” şi „QED - strania teorie a interacţiunii dintre lumină şi materie”, ambele traduse de Valentin Stoica.



În prima dintre ele, Feynman porneşte de la gravitaţie, urmăreşte felul cum conceptul s-a dezvoltat de la Tycho Brahe până la Einstein; apoi studiază marile principii de conservare, cum acţionează simetria în legile naturii, cum se face distincţia între trecut şi viitor,discută despre probabilităţi şi incertitudini. E o excursie în sandale prin cel mai larg orizont al fizicii, o hoinăreală fără formule matematice, la umbra unei sfătoşenii cuceritoare.

În cea de-a doua serie de prelegeri, Feynman ne prezintă în acelaşi stil colocvial „grădina” sa de concepte, ale cărei roade au schiţat o ordine în lumea particulelor subatomice şi i-a adus cea mai de preţ distincţie din lumea fizicii.

Fiecare volum costă 20 de lei şi poate fi comandat pe internet de la mai multe librării on-line.

sâmbătă, 8 decembrie 2007

Tubul lui Rubens

Este un dispozitiv inventat de fizicianul german Heinrich Rubens în 1905, menit să demonstreze crearea de unde staţionare în tuburi închise la capete. O ţeavă metalică lungă este perforată de-a lungul ei, cu o serie de găuri mici, plasate una lângă alta. La un capăt se plasează un oscilator mecanic cu frecvenţă variabilă (mai nou, o membrană metalică de difuzor), iar celălalt capăt se leagă la o butelie de aragaz şi se aprinde. La început, flăcările ard uniform. Se creşte frecvenţa oscilaţiei. Când ea ajunge să determine formarea unor unde staţionare, în centrele de joasă presiune (noduri) flăcările se sting, în vreme ce în ventre ele izbucnesc cu putere. Iată unul dintre multele exemple existente pe internet:

Vocea de heliu şi vocea de xenon

La diferitele banchete, a devenit un obicei ca sălile să fie împodobite cu baloane umflate cu heliu, un gaz nobil uşor, neinflamabil, obţinut prin distilarea fracţionată a aerului. Heliul este folosit, în amestec cu oxigenul, de către scafandrii trimişi la mare adâncime. Întrucât densitatea lui este mult mai mică decât a azotului şi a oxigenului atmosferic, într-o atmosferă de heliu vocile sună ''piticeşte'', mai piţigăiat decât în mod obişnuit, deoarece, deşi corzile vocale vibrează normal, mediul prin care se transmite unda sonoră este mai puţin dens, iar frecvenţa sunetului creşte. Aşa se face că la chefuri toată lumea vânează baloanele cu heliu din restaurante, inspiră gazul din ele şi apoi se distrează vorbind ca şi veveriţele Chip şi Dale. Până când vom realiza propriile noastre înregistrări, iată un exemplu cules de pe trilulilu.ro: http://www.trilulilu.ro/eugenflorin/e806af787a76b9

Pe postul Antena 3, puteţi urmări emisiunile realizate de americanul Jay Leno. Iată una unde a profitat de faptul că xenonul este un gaz mult mai dens decât aerul, astfel încât el poate fi păstrat într-un acvariu, iar ''navele'' confecţionate din folie de aluminiu plutesc la suprafaţa sa. Jay Leno a constatat cu surprindere că dacă inspiră xenonul din acvariu, vocea îi devine gravă, ''monstruoasă'': http://www.trilulilu.ro/sauron_c/642f05ac67acb1,
efect invers decât cel provocat de heliu (efect anti-heliu). Din păcate, xenonul e un gaz foarte rar şi scump (costă 10 euro litrul), ceea ce explică de ce fizicianul din înregistrare a evitat să pună ambele ''vase'' în acvariu şi să dizloce un volum suplimentar de gaz. În prezent, acest gaz rar este folosit la fabricarea celor mai costisitoare becuri de la farurile autoturismelor.

vineri, 7 decembrie 2007

O emisiune de ştiinţă în format MP3

Pe situl fizicaparticulelor.ro a apărut o primă emisiune de ştiri din domeniul fizicii particulelor. Ea a fost realizată de Adrian Buzatu şi Mihnea Irimia şi poate fi ascultată on-line ori descărcată de aici. Înregistrarea prezintă noutăţi despre mezonul neobişnuit, descoperit la Tsukuba, în Japonia, apariţie neprevăzută de Modelul Standard; obţinerea unor celule şuşă din cele aflate în piele; terminarea sistemul criogenic de la acceleratorul Large Hadron Collider (CERN, Geneva, Elveţia); bisturiul de particule accelerate; originea particulelor de mare energie emise din centrele galaxiilor; construirea acceleratorului Facility for Antiproton and Ion Research (Darmstadt, Germania); principiul antropic şi misterul originii universului; cercetarea fundamentală şi aplicaţiile industriale.

miercuri, 5 decembrie 2007

Fulgi de zăpadă

Fulgii de zăpadă constituie nişte forme fractalice cristaline de apă, capitol de fizică studiat, nu se ştie de ce, tocmai la vară. Chiar dacă zăpada se va topi până atunci, să nu disperăm, pentru că dispunem de un progrămel flash on-line prin care se pot modela cele mai trăznite forme: http://snowflakes.lookandfeel.com

Funcţionarea e simplă: clic pe ''Make your own snowflake'', apoi programul vă împătureşte în 12 o hârtie şi vă oferă o foarfecă pentru a decupa fulgul. Începeţi de la o margine (nitul de la foarfecă îşi schimbă culoarea din roşu în verde) şi punctaţi traseul pe care veţi tăia, până la o altă margine. Dacă vreţi să vedeţi ce-aţi lucrat, clic pe ''Preview flake'', apoi, dacă doriţi să tăiaţi în continuare, clic pe ''Cut some more''. Dacă sunteţi mulţumit, puteţi salva imaginea în formatul vectorial EPS sau în obişnuitul JPG.

marți, 4 decembrie 2007

Fizică distructivă 2 (Experimentul 166)

Sau „Greşeala de traducere revine”. Am scris anterior despre o tălmăcire publicată de Editura Aquila '93 din Oradea, „365 de experimente ştiinţifice simple” de E. Richard Churchill, Louis V. Loesching şi Muriel Mandell, o versiune românească realizată după traducerea germană a unei cărţi americane. Ştiu că am promis anterior să fac o explorare completă şi să alcătuiesc o listă a tuturor bâlbelor întâlnite în carte, ca să-i ajut pe părinţii la care vin copiii să se plângă: „Tati, asta nu merge!”, însă până acum am acordat prioritate altor proiecte. Dar, dacă am păţit-o din nou, am profitat de „interludiul” dinainte Ziua Naţională şi agitaţia de Sărbători ca să discut un aspect al problemei.

Prâslea a dorit să facă experimentul 166: „Cineva ar putea muri de sete”. Teoretic, se ia o sticlă, se umple aproape în întregime cu apă şi se pune în ea un pai, care apoi e fixat cu o fâşie de bandă adezivă bine-bine înfăşurată între pai şi gura sticlei, iar apoi în jurul gâtului, ca să asigurăm o etanşare perfectă. Dacă copilul va încerca să sugă lichidul din recipient, nu va reuşi decât foarte puţin, deoarece, teoretic, aerul din atmosferă nu poate pătrunde în sticlă.

Băiatul meu a încercat cu o sticlă din PET şi un pai de plastic. În tentativa de a etanşa conţinutul, a folosit vreo trei role de scotch, fără nici un rezultat, deoarece porţiunile umezite de apă nu se lipeau şi aerul intra pe acolo. În cele din urmă, am luat un dop de plută rămas de la o sticlă de vin şi l-am găurit. Întrucât paiul de plastic e moale, n-a vrut să străbată canalul, aşa că l-am înlocuit cu un tub gol de la o mină de pix epuizată. De data aceasta, etanşarea a fost perfectă!

Da, dar în momentul în care am prins PET-ul cel flexibil, lichidul din interior a ţâşnit prin tubul de plastic ca dintr-o arteziană, împins de apăsarea palmei puse pe sticlă. Prin urmare, sticla folosită în experiment trebuie să fie una... din sticlă, adică să aibă pereţii rigizi.

Deci, din aproape în aproape, am reuşit să reproducem experimentul, în ciuda indicaţiilor ambigue din cartea de fizică „distractivă”. Dar n-ar fi fost mai frumos să ni se ofere toate informaţiile în mod corect şi să ne iasă distracţia din prima încercare?

luni, 3 decembrie 2007

Tsunami, valul fatal

Întrucât programa din acest an prevede şi studiul undelor seismice, când am trecut pe lângă chioşcul de ziare mi-a atras atenţia revista ''Terra Magazin''. Ultimul număr e însoţit de un video-CD cu documentarul ''Megadezastre: Valurile tsunami''. Tema centrală este ''Anul polar internaţional'', dar găsim aici şi articole de astronomie şi astrofizică (Un mister nedezlegat: Primele clipe ale universului). Cei pasionaţi de experimente inedite au ocazia să înveţe cum să-şi facă singuri un aparat foto dintr-o cutie de chibrite (să ne amintim că Gabriel Lippmann a primit Premiul Nobel pentru Fizică din 1908 pentru inventarea unei metode de obţinerea a fotografiei color, bazată pe interferenţa undelor luminoase).

luni, 26 noiembrie 2007

Ziua când vine blogul în clasă

După ce atât clasa a XI-a B cât şi a XII-a RP au stat o săptămână în practică, am hotărât ca reluarea cursurilor să decurgă mai lin. Profitând de faptul că acum dispunem de un laptop Dell Inspiron 1501, cu o autonomie de 2 ore, azi vom ţine în clasă o prezentare a tuturor însemnărilor de pe acest blog, ca să le vadă şi cei neconectaţi la internet. Va fi o recapitulare bine-venită. Am pregătit şi două experimente legate de undele longitudinale: ''râma'' şi clasicul ''telefon cu fir'', dar afară e înnorat, plouă, deci e lumină puţină. Dacă prindem o rază de soare, le vom filma.

miercuri, 21 noiembrie 2007

Arhimede în chioşcuri

.
Editura DeAgostini a reluat seria de enciclopedii ilustrate, publicate în fascicole cu o apariţie săptămânală, „100 de personalităţi (Oameni care au schimbat destinul lumii)”. După Albert Einstein (nr.1), Galileo Galilei (nr.4) şi Leonardo da Vinci (nr.7), ultima apariţie (nr.8) ne prezintă viaţa şi opera marelui savant din Siracuza, Arhimede, omul care a strigat „Evrika!” (Am găsit!) când a descoperit că, vorba cânticelului: „orice corp în apă pus/ fi-va-mpins de jos în sus/ cu o forţă egală cu/ greutatea volumului dislocuit/ îngeraşul meu”. Tot el a declarat: „Daţi-mi un punct de sprijin şi voi mişca Pământul din loc”. Marele fizician a fost omorât de un soldat roman beat, în timpul celui de-al doilea Război Punic, pentru că i-a atras atenţia asupra faptului că a călcat cu nepăsare pe desenul unei probleme de geometrie, trasat pe nisip: „Nu-mi călca cercurile!”.

Remarcă: 4 fizicieni în 8 numere, nu e rău defel!
.

luni, 19 noiembrie 2007

Gun Club la bacalaureat

Jules Verne a căutat să dea un sens existenţei tunarilor americani, deprimaţi şi plictisiţi terminarea Războiului de Secesiune. Scriitorul a inventat o asociaţie de profil din Baltimore, numită Gun Club, l-a pus preşedinte pe impetuosul Impey Barbicane şi le-a dat un ţel deosebit: să construiască un tun cu care să tragă în Lună. Asta în romanul „De la Pământ la Lună” (De la Terre `a la Lune, 1865), urmat apoi de „În jurul Lunii” (Autour de la Lune, 1869). Într-un alt roman scris de marele anticipator francez, tradus la noi cu titlul „Întâmplări neobişnuite” (Sans dessus dessous, 1888) aceeaşi trupă îndrăgostită de mirosul de praf de puşcă şi-a propus să devieze axa planetei, ca să dezgheţe Alaska şi să exploateze depozitele de cărbune descoperite acolo (între timp s-au descoperit şi zăcăminte de petrol, deci tentaţia a crescut, ca şi temperatura atmosferei terestre, de altfel).

Am răsfoit subiectele de fizică propuse la examenul de bacalaureat din 2007 şi am constatat cu surprindere că aproape o cincime dintre ele ar constitui deliciul artileriştilor comandaţi de Barbicane, deoarece se referă la probleme legate de pendulul balistic sau de ciocniri şi mişcări pe traiectorii similare: 12.II.1; 14.II.1; 23.II.2; 27.II.1; 30.II.2; 37.I.5; 44.II.2; 48.II.2; 49.II.2; 53.II.2; 59.II.2; 70.II.2; 77.II.2; 78.II.2; 80.II.2; 86.II.2; 90.II.2 (da, am catalogat aici 17 subiecte din 100).

Amatorii de trageri la ţintă şi tiri-bam-bum pot să examineze problemele propuse aici (sau să descarce arhiva lor cu un clic pe „Descarcă toate variantele”) şi să-şi verifice rezultatele aici (sau să descarce arhiva lor cu un clic pe „Descarcă toate variantele”).

duminică, 18 noiembrie 2007

Cu puşca în pendul

Pentru determinarea vitezei gloanţelor, pe vremuri armurierii foloseau pendule balistice. Un bloc de lemn de masă M era suspendat de un fir de lungime l şi centrul său era luat în cătarea puştii (se ochea la mijloc pentru a se evita răsucirile sau oscilaţiile nedorite după impact). După ce se apăsa pe trăgaci, glonţul de masă m şi de viteză u se ciocnea de bloc şi ansamblul glonţ plus bloc de masă m+M pornea cu viteza v şi se ridica până la înălţimea h (sau devia cu un unghi a faţă de verticală). Folosindu-se legile conservării impulsului şi conservării energiei, înainte şi după ciocnire, se determina viteza glonţului u (se neglijau frecările cu aerul).

Un calcul amănunţit, precum şi un progrămel interactiv care vă scuteşte de toate formulele şi socotelile, se găseşte pe situl HyperPhysics de la Georgia State University.

În manualele de fizică din diferite colţuri ale lumii, postate pe internet, am întâlnit alte probleme, care prezentau următoarele variaţiuni pe această temă:
1. glonţul iese din bloc cu viteza v/n, unde n este un număr natural, mai mare sau egal cu 2
2. să se calculeze viteza tangenţială a ansamblului glonţ plus bloc, după momentul impactului
3. să se calculeze frecvenţa cu care oscilează pendulul balistic

Un pendul balistic pentru experimente didactice este produs de S.C: Romdidac S.A. şi poate fi văzut aici.
În alte dispozitive experimentale, bilele de oţel sunt aruncate cu ajutorul unui resort şi se opresc într-un cilindru cu plastilină, atârnat de o tijă metalică.

Recapitulare: exemple de mişcări oscilatorii

Deşi am început să studiem undele, să profităm de faptul că elevii au o săptămână de practică şi să prezentăm alte câteva exemple de mişcare oscilatorie, vor prinde bine generaţiilor următoare.

Iată cum se mişcă ştergătoarele de parbriz de la autoturisme şi camioane, o sugestie venită din partea lui Vadász Attila (XII RP):



Iată un filmuleţ cu care ar fi trebuit să începem seria de exemplificări: Leagăne în parcul central din Baia Mare.

marți, 13 noiembrie 2007

Să facem unde!

Am întins între două scaune o sfoară de care experimentatorii Cosmin Făzăcaş, Ionuţ Mihăilă şi Ioan Nemeti din clasa a XI-a B au atârnat 12 pendule de lungimi egale, astfel încât ele să fie plasate la distanţe egale. După ce toate 'oscilatoarele' împăturite din hârtie (vezi pendulul origami) au fost oprite din legănat, primul pendul a fost mişcat un pic.Perturbaţia s-a propagat de-a lungul firului, din aproape în aproape, cu o viteză constantă şi a pus în oscilaţie şi celelalte pendule, care au început să se mişte într-un plan perpendicular pe sfoară (transversal), însă fără să se deplaseze de-a lungul sforii (în direcţia de propagare a undei).

Un pendul origami pentru studiul propagării undelor

Dintr-o fâşie de hârtie îndoită conform diagramei de mai jos, de care am prins o clemă de rufe şi o am atârnat-o pe o sfoară întinsă orizontal, am obţinut un pendul.
Frecvenţa de oscilaţie a pendulului poate fi reglată prin împăturirea dintr-o fâşie de hârtie mai lungă sau prin scurtarea ei şi mutarea clemei mai sus.
Cu ajutorul unor astfel de pendule origami am improvizat o "maşină de unde", care ne-a permis să studiem în laborator propagarea unei perturbaţii de-a lungul unui fir.

luni, 12 noiembrie 2007

Propagarea undelor

Undele reprezintă perturbaţii care se propagă printr-un mediu şi transportă energie, fără transport de masă. Particulele aflate pe direcţia de propagare intră succesiv în oscilaţie şi transmit perturbaţia cu o viteză finită, însă fără să se deplaseze (sau mişcându-se foarte puţin). Priviţi aceşti oameni de pe stadion, care se ridică şi se aşează în valuri, rând pe rând, însă fără să plece de pe locul lor. Am încercat şi noi să-i imităm şi vă invităm să faceţi la fel, prinde bine înainte să calculăm expresia funcţiei de undă.

duminică, 11 noiembrie 2007

Studiul probelor de concurs

Probele de concurs de la Balul Bobocilor ne-au oferit mai multe prilejuri de a exemplifica materia studiată până acum.

Iată proba de săritură cu coarda (perechi), unde candidaţii pentru titlul de Miss şi Mister au dovedit nu numai o condiţie fizică de excepţie, ci şi capacitatea de a-şi sincroniza mişcările. În vreme ce fiecare coardă a descris o mişcare circulară, concurenţii au efectuat mişcări oscilatorii. Ca să nu se împiedice, ei au ales să se mişte în antifază faţă de coardă.



O altă probă interesantă a fost rostogolirea cepei. De gâtul fiecărui concurent a fost atârnată o sticlă umplută cu apă, prin pendularea căreia au trebuit să rostogolească o ceapă. Iată întâi performanţele băieţilor.



Iată aceeaşi probă, dar cu concursul fetelor:



Ce fel de oscilaţie a descris fiecare sticlă? Evident, una forţată, de amplitudine mare, dar nu izosincronicitatea mişcării a fost marea grijă a concurenţilor.

Felicitări tuturor, deopotrivă: laureaţi şi participanţi!

joi, 8 noiembrie 2007

Baloanele îndrăgostite

Iată un experiment de fizică distractivă, propus pentru Balul Bobocilor de azi. Se iau două baloane de cauciuc, se umflă. Pe prima dintre ele se desenează chipul unei frumuseţi răpitoare, Miss Boboc (evident, un boboc de floare). Pe celălalt se desenează chipul unui tânăr fermecător, Mister Misterios (că nu se ştie dinainte cine va fi). Cele două baloane se ţin astfel încât chipurile desenate să se afle faţă în faţă, la o distanţă de 1-2 cm între ele. Suflaţi în spaţiul dintre baloane şi, SURPRIZĂ! ele se vor săruta.


PS. Nota profesorului de fizică: Dragoste la prima vedere? Se prea poate, dar cu o contribuţie decisivă din partea principiului lui Bernoulli.

Aflaţi mai multe despre acest principiu, care l-a inspirat şi pe Henri Coandă, dacă daţi un clic aici.

miercuri, 7 noiembrie 2007

O vizită cu ghid în lumea particulelor

Situl fizicaparticulelor.ro vă invită să participaţi la o prezentare virtuală de mare efect, o vizită ghidată în lumea subatomică, prezentată cu un limbaj simplu, fără termeni tehnici, cu multe poze şi animaţii.

Vizita Ghidată reprezintă o traducere şi o adaptare a siteului Particle Adventure (Aventura Particulelor), acţiune realizată în cadrul oferit de Clubul Fizica Particulelor, de către Adrian Buzatu (preşedintele clubului), Irina Joantă, Diana Simona Cionca, Claudia Chevereşan, Marinela Spiridon şi Ileana Constantinescu.

Fizica particulelor studiază cele mai mici componente ale materiei, precum şi interacţiile dintre ele. Intrarea se face de pe sit, din a doua opţiune a meniului cenuşiu din stânga: Vizită Ghidată sau cu un clic dat aici.

Mâine va fi Balul bobocilor


Ca în fiecare toamnă, elevii din clasele a IX-a au ocazia să participe la prima lor distracţie pe cinste, unde se pot prezenta lumii, să se împrietenească unii cu alţii şi cu colegii de liceu din clasele mai mari. Culmea evenimentului „monden” va fi, evident, Concursul de perechi, Miss şi Mister, însoţit de mult cântec, dans şi voie bună. Evenimentul va fi organizat de clasele a X-a, sub discreta coordonare a d-ra prof. Gabriela Cosma, directoare cu probleme educative şi va avea loc în Sala Mare de la Casa Orăşenească de Cultură, cu începere de la orele 17:00.

Îi rugăm pe elevii care vor filma probele de concurs sau celelalte momente să ne anunţe dacă îşi postează pe internet fişierele video, ca să le adăugăm linkurile pe acest blog.

vineri, 2 noiembrie 2007

Rezonanţa pendulelor gravitaţionale

Pe o sfoară legăm mai multe pendule de diferite lungimi. Ele constituie ''receptorii'', fiecare este ''acordat'' pe o frecvenţă diferită de celelalte. Ca ''emiţător'' am folosit o lingură atârnată de coadă. În momentul când punem lingura în mişcare şi începe să oscileze, pendulul cu o lungime egală începe să se mişte foarte puternic, în vreme ce pendulele de alte lungimi abia vibrează. La rezonanţă, transferul de energie dintre ''emiţător'' şi ''receptor'' este maxim.



În unele cazuri, fenomenul de rezonanţă poate provoca tragedii, cum a fost cazul podului din Tacoma (statul Washington, pe Coasta de Vest, în apropiere de Seattle), care a început să oscileze puternic sub acţiunea unor rafale de vânt cu o frecvenţă egală cu propria frecvenţă de rezonanţă şi apoi s-a rupt. Urmăriţi filmul dedicat celor întâmplate pe Youtube: Tacoma Bridge

miercuri, 31 octombrie 2007

Clubul Fizicii Particulelor

Am primit următorul mesaj de la Adrian Buzatu, doctorand în fizica experimentală a particulelor:

Vă invit să vizitaţi un portal românesc de explicare pe înţelesul elevilor a universului subatomic, domeniu studiat de fizica particulelor, domeniu în care sunt doctorand la universitatea McGill din Montreal, Canada. Site-ul oferă traduceri din articole de popularizare din reviste americane şi franceze, acum lucrăm la o vizită îndrumată de un ghid on-line, pentru cei care se află la primul contact cu fizica particulelor. Oferim de asemenea şi linkuri către materiale interesante, inclusive filmuleţe şi site-uri multimedia în alte limbi, materiale ce pot interesa pe elevii acestei clase motivate.

Portalul nostru este:
http://fizicaparticulelor.ro

Avem nevoie de noi elevi voluntari pentru a efectua traduceri din engleză sau franceză, pentru a putea oferi şi mai multe articole publicului român. Traducând, elevii dumneavoastră îşi vor perfecţiona limbile străine şi vor pătrunde în magicul univers subatomic.

Ca cititori sau ca voluntari, sau de ce nu, ca ambele, vă aşteptăm!

marți, 30 octombrie 2007

Cadou: semne de carte

Am realizat nişte semne de carte, unde, pe o parte, se văd portretele lui Galileo Galilei (1564-1642), Léon Foucault (1819-1868) şi Jules Lissajous (1822-1880), iar pe cealaltă parte am adunat într-un mic memorator formulele învăţate la capitolul ''Mişcarea oscilatorie''. Pe o pagină de format A4 au încăput 6 semne de carte. Iată părţile faţă şi verso, ambele scanate în format JPG, la mărimea 1:1, ca să le puteţi descărca gratuit (daţi clic pe ele). Se tipăresc, de preferinţă pe o coală colorată, la imprimantă:


duminică, 28 octombrie 2007

Lumânarea care se leagănă singură

În cazul ideal, sistemele oscilează la infinit, cu o amplitudine constantă.
În realitate, amplitudinea oscilaţiilor scade după o lege exponenţială şi spunem că ele se amortizează din cauza pierderilor de energie, datorate în special frecării.
Pentru ca amplitudinea oscilaţiilor să rămână constantă în timp, cantitatea de energie pierdută este înlocuită periodic dintr-o sursă externă.
Astfel obţinem oscilaţii întreţinute.
Legănarea lumânării din următorul filmuleţ este întreţinută de stropii de parafină care se topesc şi picură, când într-o parte, când în cealaltă.



Note:
Experimentul reuşeşte de la prima încercare dacă veţi folosi o lumânare lungă, de stearină (substanţă albă; ceara de albine are o culoare gălbuie şi se topeşte mai încet, deci oscilaţia porneşte mai greu).
Întotdeauna aprindeţi întâi capătul mai greu (cel mai aproape de pământ).
Deoarece lucraţi cu foc deschis, luaţi-vă toate măsurile de protecţie împotriva unei incendieri accidentale! Puneţi oscilatorul într-o tavă metalică suficient de mare şi stingeţi chibritele într-un pahar cu apă sau o farfurioară cu nisip!

Un pendul pentru România

Pendulul lui Foucault este un dispozitiv experimental bazat pe pendulul gravitaţional, realizat de fizicianul francez Léon Foucault, care demonstrează că Pământul se învârte în jurul propriei axe.

Primul experiment a avut loc în februarie 1851, în Camera Meridianului de la Observatorul din Paris. Câteva săptămâni mai târziu, Léon Foucault a suspendat o sferă cu o masă de 28 kg, prevăzută cu un vârf ascuţit, de domul Panthéon-ului, la capătul unui fir lung de 67 m. Pe podea este presărat un strat de nisip fin, pe care vârful pendului trasează o rozetă şi revine în locul de unde a pornit după 32 de ore. La latitudinea de 30°, o rotaţie completă durează 48 de ore.

Corpurile care se rotesc îşi păstrează planul de rotaţie, fenomen fizic utilizat la construirea giroscoapelor şi girobusolelor. Cum mişcarea de oscilaţie este, în esenţă, o proiecţie liniară a unei mişcări de rotaţie, pendulul gravitaţional îşi păstrează neschimbat planul de oscilaţie liniară. În timp ce el oscilează în plan vertical, sub el Pământul se roteşte, la latitudinea Parisului cu 11°19' pe oră.

Pendule Foucault sunt plasate peste tot în lume, atât în emisfera nordică, cât şi în cea sudică. O listă a lor, în limba engleză, se găseşte aici.

Din păcate, România nu figurează printre ţările europene care posedă un astfel de dispozitiv, deşi acum avem o sumedenie de facultăţi de ştiinţe naturale sau cu profil politehnic.

Cine va construi şi va pune în mişcare primul pendul Foucault autohton?

sâmbătă, 27 octombrie 2007

Cum se sparg nucile cu ziarul (II)

Hârtia este un material moale, format din fibre de celuloză împâslite. Când o împăturim de mai multe ori, ea devine un material stratificat, neînchipuit de rezistent. Suprapunerea straturilor este tehnica prin care armurierii japonezi fabricau lamele de oţel pentru katana, săbiile lungi ale samurailor.

De câte ori poate fi pliată o coală de hârtie?

Ca să exemplifice proprietăţile uimitoare ale creşterii exponenţziale, cărţile de matematică distractivă obişnuiesc să ne minuneze cu dimensiunea pe care ar trebui să o atingă o foaie de hârtie de 0,1 mm împăturită de 50 de ori.

  1. 0,1 x 2 = 0,2 mm
  2. 0,2 x 2 = 0,4 mm
  3. 0,4 x 2 = 0,8 mm
  4. 0,8 x 2 = 1,6 mm
  5. 1,6 x 2 = 3,2 mm
  6. 3,2 x 2 = 6,4 mm
  7. 6,4 x 2 = 12,8 mm
  8. 12,8 x 2 = 25,6 mm
  9. 25,6 x 2 = 51,2 mm
  10. 51,2 x 2 = 102,4 mm

Deci, dacă va fi împăturită de 10 ori, foaia va deveni groasă de circa 10 cm.

Rezultatul final pare incredibil: o foaie împăturită de 50 de ori va măsura 112,59 milioane de km, adică aproape cât distanţa de la Soare la Pământ. (vezi Titus Popescu, Matematică de vacanţă, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1986).

La fel de uimitoare este şi operaţia inversă:

Tăierea unei foi de hârtie în două.


Toata lumea ştie cât de mici sunt atomii.
Matematicianul rus I. Perelman ne-a propus în cartea „Algebra distractivă" (Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1961) să estimăm de câte ori trebuie să rupem o foaie de hârtie în două, apoi iar în două şi tot aşa, până obţinem o bucăţică de dimensiunea unui atom.
De câteva milioane de ori?
Greşit!
Răspunsul corect este: de numai 80 de ori (aproximativ).

joi, 25 octombrie 2007

Experimente de fizică cu Julius Sumner Miller

.
Profesorul Julius Sumner Miller (17 mai 1909 – 14 aprilie 1987) a fost un fervent popularizator al fizicii. El a realizat mai multe emisiuni ştiinţifice pentru copii. El este ''Profesorul Minunat'' (Professor Wonderful) care a filmat între 1962-1964 un serial cu experimente distractive pentru Studiourile Disney. În 1971, a devenit ''profesorul nebun'' ("mad professor") dintr-o producţie canadiană: The Hilarious House of Frightenstein. Dintre toate realizările sale, cea mai populară este Demonstrations in Physics, realizată între 1963 şi 1986. De fiecare dată, se prezenta telespectatorilor cu aceeaşi formulă:

''Ce mai faceţi, doamnelor şi domnilor, băieţilor şi fetelor, domnilor profesori? Mă numesc Julius Sumner Miller şi trăiesc de pe urma fizicii.'' (How do you do, ladies and gentlemen, and boys and girls, and teachers? My name is Julius Sumner Miller, and physics is my business.)

Episodul 7 din acest serial nemuritor se numeşte ''Pendulul simplu şi alte lucruri care oscilează''(The Simple Pendulum and Other Oscillating Things) şi poate fi vizionat pe Youtube, unde a fost împărţit şi postat în două părţi:

Julius Sumner Miller - Physics - Pendulums pt. 1
Julius Sumner Miller - Physics - Pendulums pt. 2
.

miercuri, 24 octombrie 2007

Cum se sparg nucile cu ziarul

Am învăţat acest truc de la sensei Kovács Tibor, antrenor de karate si chiroterapeut deosebit de apreciat în Jibou.

Dacă nu aveţi un ciocan sau o piatră la îndemână, nucile se pot sparge chiar cu ajutorul unui ziar.
Spuneţi că e imposibil?

Soluţia e să împăturiţi ziarul, mai întâi în două, în patru, în opt etc. Când simţiţi că împăturirea devine dificilă, atunci începeţi să rulaţi hârtia. Secretul e să fie rulată cât mai strâns, astfel încât hârtia să devină tare ca piatra. Prindeţi-o bine în pumn şi aşa puteţi să spargeţi uşor nucile cu ea.

Urmăriţi următorul filmuleţ:




Notă: Prima versiune a acestei însemnări de blog a apărut în nr. 20 al revistei on-line ''Pasager'', realizată de Marius Dobrin

Alte înregistrări video prezente pe acest blog:
Exemplu de oscilator mecanic
Clopoţei (exemplu de oscilator mecanic)
Oscilaţia apei într-un tub în formă de U
Modelarea mişcării de oscilaţie
Example of mechanical oscillation

Probleme propuse pentru lucrarea de control

Am încheiat primul capitol şi ne pregătim să dăm o lucrare de control din oscilaţiile mecanice. Vom încerca să găsim o modalitate de postare a problemelor propuse, numai să rezolvăm nişte dificultăţi tehnice (blogger nu suportă literele greceşti).

Galileo Galilei pe Wikipedia

Wikipedia (pronunţat uichipedia, v. mai jos) este un proiect de enciclopedie în mai multe limbi, având conţinut deschis tuturor, dezvoltată prin colaborarea unui mare număr de persoane şi administrată de fundaţia non-profit Wikimedia.

Wikipedia în limba română (abreviată uneori ro.wp) s-a „născut” pe 15 iulie 2003, când iniţiatorul proiectului românesc, utilizatorul Gutza, a primit statutul de sysop şi a început traducerea interfeţei. În prezent există aproximativ 94000 de articole la Wikipedia în limba română şi circa 43000 de utilizatori înregistraţi. Date exacte, actualizate în timp real, se găsesc la pagina de statistici de pe Wikipedia.

Aici puteţi afla mai multe despre Galileo Galilei (15 februarie 1564, Pisa - 8 ianuarie 1642, Florenţa), savantul italian care a realizat primul pendul gravitaţional, folosit în experimentele sale menite să studieze mişcarea corpurilor.

duminică, 21 octombrie 2007

Un subiect de la bacalaureat

Subiectele de fizică pentru examenul de bacalaureat din 2007 sunt afişate pe situl Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Răspunsurile şi câteva sugestii de rezolvare se găsesc aici.

Răsfoind subiectele, în varianta 83, II, 2 am găsit o problemă legată de partea studiată acum:

Un pendul simplu este format dintr-un corp de mici dimensiuni şi masă m = 100 g , legat de un fir ideal de lungime l = 1 m şi fixat la capătul superior. În poziţie verticală, corpul este la nivelul solului. Se îndepărtează firul faţă de verticală un unghi a0 = 60° şi se eliberează corpul fără viteză iniţială. Calculaţi:
a. energia potenţială a sistemului corp-Pământ (faţă de poziţia de echilibru a corpului) când firul formează cu verticala unghiul a = 30°;
b. viteza corpului când acesta trece prin poziţia de la punctul a.;
c. tensiunea maximă din fir.

vineri, 19 octombrie 2007

Semicentenarul Liceului teoretic ''Ion Agârbiceanu''



Vineri, 19 octombrie 2007, se sărbătoreşte împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea Şcolii Medii din Jibou, transformată ulterior în liceu, astăzi Liceului teoretic ''Ion Agârbiceanu''. Cu această ocazie se va lansa şi volumul «Liceul teoretic ''Ion Agârbiceanu'' Jibou 50», redactat de poetul Viorel Tăutan. Am profitat de ocazie ca să răsfoim paginile ce cuprind lista întocmită de profesorul Ion Ivănescu şi să ne amintim cine au fost înaintaşii noştri de la catedră, profesorii de fizică de la diferitele instituţii de învăţământ din oraş: Bálintfi Carol; Balla Edit; Iuliu Berindeanu; Volumia Borlan; Vasile Cosma; Csatlós Mihály; Deák Zoltán; Pompei Duma; Augustin Fechete; Futó Ferenc; Ovidiu Gavriluţ; Ştefan Gavriluţ; Maria Grad; Vasile Indrei; Lemhényi László; Viorel Lungu; Ana Maxim; Virgil Maxim; Eneea Moldovan; Marcel Mureşan; Nemes-Brezovski Ilona; Aurelia Porumb; Alexandru Rusu sr.; Alexandru Rusu jr.; Titus Simplăceanu; Ioan Şerban; Nicolae Tărău.

Ne cerem scuze dacă, eventual, lipsesc nume din lista de mai sus, vă rugăm să ne semnalaţi omisiunile personal sau prin e-mail la adresa: bibljibou@yahoo.fr

joi, 18 octombrie 2007

Oscilaţii mecanice la colţ de stradă



Iată un banal coş de hârtii, se găseşte la orice colţ de stradă. Scos din poziţia de echilibru, el începe să oscileze.

miercuri, 17 octombrie 2007

Bloguri despre ştiinţă şi societate

Cristi Presura, administratorul blogstiinta.com, ne-a anunţat că a descoperit şi a inclus blog-ul nostru în lista celor prezente pe situl amintit. Îi mulţumim şi-l rugăm să revină pe blogul nostru oricând poate.

marți, 16 octombrie 2007

Lauri pentru descoperirea magnetorezistenţei gigantice

Premiul Nobel pentru fizică din 2007 a fost acordat cercetătorilor Albert Fert din Franţa şi Peter Grünberg din Germania. Cei doi fizicieni au fost recompensaţi pentru o descoperire care "a revoluţionat tehnicile care permit citirea informaţiilor stocate pe hard disk", a anunţat Academia regală de ştiinţe din Suedia, care decernează acest premiu. Cei doi cercetători şi-au desfăşurat activităţile de cercetare separat.

Premiile Nobel, constând într-o diplomă, o medalie şi un cec în valoare de 10 milioane de coroane suedeze (circa 1,08 milioane euro), vor fi înmânate la Oslo pe 10 decembrie, dată la care se comemorează moartea fondatorului lor, savantul şi filantropul suedez Alfred Nobel (1833 - 1896), inventatorul dinamitei.

Sursă: scienceline.ro

duminică, 14 octombrie 2007

Cărţi utile pentru studiul mişcărilor oscilatorii





Stelian Apostolescu - Lumea oscilaţiilor şi undelor
Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1981.
O carte fără prea multe formule, frumos ilustrată, pe înţelesul tuturor.

Teodor Roşescu - Experienţe celebre în fizică
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966.
Primul capitol este dedicat vieţii lui Galileo Galilei, savantul italian care a descoperit izosincronismul oscilaţiilor unui pendul gravitaţional.

L. D. Landau şi A. I. Kitaigorodski - Fizica pentru toţi (mişcare, căldură)
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1965.
nu este precizat numele traducătorului
Cap. V: Oscilaţii (94-109)
Lev Davidovici Landau a fost laureat cu Premiul Nobel pentru fizică în 1962, pentru cercetările sale legate de teoria stării condensate (în special, studiul heliului lichid). Cartea scrisă în colaborare cu profesorul A. I. Kitaigorodski foloseşte un limbaj simplu şi glumeţ, uşor de înţeles, pentru cititorii aflaţi la primii paşi pe tărâmul fizicii.

Modelarea mişcării de oscilaţie

Iată o experienţă simplă, care ne arată o cale pentru a deduce legea de mişcare în cazul corpurilor care oscilează: umbra unei bile care se roteşte descrie o mişcare oscilatorie pe perete.



Precum se vede, mişcarea oscilatorie periodică poate fi considerată drept proiecţia unei mişcări circulare uniforme.

Legea de mişcare a unei oscilaţii periodice:

y(t) = A sin (ωt + φ0)

unde:

y(t) - elongaţia sistemului la momentul t;
A - amplitudinea mişcării (elongaţia maximă, deplasarea extremă faţă de poziţia de echilibru);
ω - pulsaţia mişcării (frecvenţa unghiulară);
φ0 - faza iniţială a mişcării;

Bibliografie distructivă (distractivă?)


Iată două cărţi de fizică distractivă (traducerea e cea distructivă).
Chiar dacă veţi întâlni o serie de greşeli, unele foarte grave (''Gravitaţia şi magnetismul, forţe care SE ATRAG'' !?!; ''ţineţi la loc ÎNSORIT vreme de 24 de ore''), ea cuprinde multe alte lucruri interesante şi-i poate distra pe tinerii experimentatori.

E. Richard Churchill, Louis V. Loesching şi Muriel Mandell - 365 de experimente ştiinţifice simple
Editura Aquila '93, Oradea, 2007
traducere din limba germană de Dana Nistor
23 x 21 cm; 320 p. cu ilustraţii de Frances Zweifel
titlul original: 365 Simple Science Experiments
fără ISBN (!?!)
39,90 lei

Judy Breckenridge, Muriel Mandell, Anthony D. Frederiks şi Louis V. Loesching - 365 de super experimente ştiinţifice
Editura Aquila '93, Oradea, 2007
traducere din limba germană de Dorin Moldovan
23 x 21 cm; 320 p. cu ilustraţii de Frances Zweifel
titlul original: 365 Super Science Experiments
fără ISBN (!?!)
39,90 lei

Studiul oscilaţiei unui resort

Descărcaţi de pe Google Video lecţia ''Studiul oscilaţiei unui resort'' (Oscillation Lab), apăsând butonul ''Download'' (for Video iPod) din dreapta paginii.

Filmuleţul este în format MP4 şi poate fi vizualizat cu Windows Media Player sau cu VLC Media Player.



În experimentul descris, mişcarea corpului agăţat de resort este monitorizată cu ajutorul unui senzor legat la un dispozitiv de înregistrare.

Vom stabili relaţia dintre masa corpului şi frecvenţa oscilaţiilor (respectiv perioada lor).

Se trasează graficele oscilaţiilor pentru diferite mase atârnate de resort:
50 g, 70 g, 100 g, 120 g, 150 g.

În fiecare caz, se măsoară numărul de oscilaţii efectuate în 10 s:
11,5 osc.; 10 osc.; 8,5 osc.; 7,7 osc.; 7 osc.

Observaţi că amplitudinea oscilaţiei scade uşor în timp (oscilaţia se amortizează datorită frecării).

Pe baza datelor experimentale înregistrate, trasaţi următoarele grafice:
- frecvenţa oscilaţiei funcţie de masă
- perioada oscilaţiei funcţie de masă

Ce observaţi?

sâmbătă, 13 octombrie 2007

Oscilaţia apei într-un tub în formă de U (plus un bonus)

Apa dintr-un tub în formă de U oscilează în ambele ramuri ale tubului, mişcându-se când deasupra, când dedesubtul poziţiei de echilibru.

Dispozitivul experimental a fost făcut din două corpuri de pix (tuburi de plastic), legate cu un tub de cauciuc. Pentru ca oscilaţia să fie vizibilă, am colorat apa cu un pic de cerneală.



Acelaşi tub poate fi folosit şi ca instrument muzical. Suflăm într-unul din tuburi şi variem înălţimea sunetului mişcând celălalt tub.

vineri, 12 octombrie 2007

Un alt exemplu de mişcare oscilatorie

Limba unui clopoţel constituie un alt exemplu de mişcare oscilatorie.

Un prim exemplu de mişcare oscilatorie

O biluţă metalică care se mişcă pe o suprafaţă concavă, cum ar fi o lentilă sferică.

Traian I. Creţu


Fizician român, profesor universitar, s-a născut la 10 iulie 1937, în satul Traniş, comuna Năpradea, în apropierea oraşului Jibou. A murit în Bucureşti, la 20 octombrie 1995.

Informaţii suplimentare:
Lucia Bălaş şi Bódiş Ottilia, Oameni de seamă ai Sălajului, Dicţionar biobibliografic, vol.I, A-K, pag. 107-109

Spectacolul ştiinţei

Clasa a XI-a B (profil electrotehnic)


Clasa a XII-a rută progresivă


Iată un blog inedit.

Ne-am propus să vă prezentăm aici o serie de experimente de fizică distractivă, într-o manieră amuzantă, absolut accesibilă (aveţi voie să le repetaţi acasă, ba chiar vă rugăm s-o faceţi).

Este un spectacol al ştiinţei, cu exemple şi scene surprinzătoare, menite să vă puteţi fascina apropiaţii: rude, prieteni, colegi, în unele cazuri chiar şi pe profesorul vostru de fizică.

Drept ghid, vom urma programa Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru aria curriculară ''Matematică şi Ştiinţe ale naturii'', Fizică F2, clasa a XI-a: ''Oscilaţii şi unde''.

În paralel, vom cotrobăi prin rafturile bibliotecilor în căutarea unor cărţi potrivite, de unde să ne inspirăm pentru alcătuirea unor scenarii de înaltă clasă.

Ne vom bucura să ne ajutaţi şi să postăm linkuri către articole şi înregistrări video similare.

Puteţi să ne scrieţi pe adresa: bibljibou@yahoo.fr